Articol publicat pe Vestik.ro

Baclava? Vin? Căprioare? Poftiți în paradis, în paradisul lui Gabi de la Sâmbăteni!

Știu un spațiu în care oamenii, vinurile și animalele sălășluiesc într-o deplină armonie. Cunoscătorii locului dar și neinițiații se adună acolo o dată, de două ori pe an pentru celebra bucuria de a trăi. Ultima reuniune a fost una de pomină iar albumul de familie a cuprins chipuri de oameni și de cerbi, de păsări trecătoare și de vinuri eterne.

La câțiva kilometri de Sâmbăteni și la câteva zeci de kilometri de Arad, Gabi Mohaci și familia sa minunată țin în viață un un tărâm unic, un fel de rai pentru animale de pe cinci continente. Cerbii săi lopătari evadează din când în când și umplu județul și partea asta de Ardeal de pui de căprioară, elicopterele și deltaplanele nu-i pot găsi prin pădurile fără frontiere în care hotărăsc să-și regăsească libertatea. În schimb, noi, oamenii, de bună voie și nesiliți de nimeni, alegem să devenim captivi pentru o zi în raiul de său de unsprezece hectare îngrădit lângă albia Mureșului, într-un loc din care poți zări monumentul de la Păuliș și viile lucrate perfect ale lui Balla Géza. Ultima ieșire omenească în grădina cu animale a lui Gabi a cuprins peste cincizeci de degustători mari și mici și peste cincizeci de vinuri de toate soiurile, niște sute de baclavale, și nenumărate porții de gulaș de vită și porc la cuptor gătite magistral de chef Alex, o prezență gastronomică neobosită în sânul clubului.

Copiii, mulți la număr, au mângâiat sălbăticiunile și mai ales căprioara Bambi, feblețea stăpânilor, adulții au savurat vinuri românești și spaniole, toată lumea a admirat lame și familii de cerb, de oi cameruneze și porci vietnamezi, de rațe bizare, de crețe mangalițe și înaripate aproape domestice. Muzica a răsunat până noaptea târziu, un foc de tabără fabulos a luminat câmpia mureșeană, stelele străluceau cuminți la locul lor, ochii ciutelor oglindeau crepusculul. Am greșit niște fotografii și pe urmă mi-am dat seama că prietenii mei au fost transformați în elfi și iele, în contururi de basm dansând în vraja flăcărilor. Într-un târziu am reușit să evadăm către casă, încărcați cu toate emoțiile experienței. Cuvintele au rămas captive însă în țarcul cu lame și mufloni al lui Gabi și continuă să alerge pe-acolo ca niște copii după căprioarele locului, cu o bucată de pâine în mână.

Articol publica pe www.vestik.ro in data de 21 August 2016

Copyright www.vestik.ro, Autor Pivnicer