Invitaţie la Ferma feerică de animale rare
În multe dintre iernile copilăriei mele a nins ca în poveşti. Noianele de zăpadă se aşterneau necontenit şi păreau uriaşe pentru un copil, a cărui singură grijă era să asculte poveşti la gura sobei. Dar cele mai frumoase clipe erau acelea în care, cu nasul aproape lipit de fereastră, încercam să văd dincolo de dansul fulgilor de nea un personaj pe care îl îndrăgesc chiar şi astăzi. Priveam cu atâta emoţie spre luna îngheţată şi parcă vedeam silueta trăsurii sale.
Clinchetul clopoţeilor atârnaţi de gâtul renilor îmi răsuna tot mai puternic în minte şi puteam pune făgaş că Moş Crăciun se apropie. Dar, de fiecare dată, imaginea lui dragă se risipea odată cu furtunile de zăpadă.
Clipe de vis la Zoolandarad
Cred că aşa începe firul vieţii fiecărui om. Cu un strop de emoţie păstrat peste ani cu sfinţenie într-un colţ al sufletului. Chiar şi astăzi, când vremea poveştilor pare să se fi încheiat pentru noi, mai pâlpâie acea speranţă că, poate, trăsura trasă de renii lui Moş Crăciun va poposi lângă fereastra noastră. Nu ştiu dacă să fie vorba de noroc sau de faptul că au fost mai ascultători, dar copii din Cicir, un sat aflat la câţiva kilometri de Arad, se bucură de prezenţa a doi dintre renii înhămaţi la trăsura Moşului nostru drag tot timpul anului. Zoolandarad, aşa se numeşte ferma pe care Gabriel Mohaci a înfiinţat-o în urmă cu trei ani. După cum ne-a mărturisit, toată copilăria lui a fost marcată de dragostea pentru animale. A preţuit iubirea necondiţionată a necuvântătoarelor, iar acum are aproape o grădină zoologică. Întinsă pe un hectar, ferma adăposteşte animale şi înaripate dintre cele mai deosebite. Mai mult decât atât, domnul Mohaci a vrut să înfrumuseţeze ferma prin rase rare, aduse aproape din toate colţurile lumii. Astăzi, ceea ce părea un hobby s-a transformat, mai degrabă, într-un stil de viaţă aparte, în care fiecare vieţuitoare de aici joacă un rol important. Însă nu doar pentru stăpânul lor, ci şi pentru cei care au trecut de porţile fermei sale. Cuprinşi de mirajul cunoaşterii, copiii satului, dar şi de prin alte părţi ale judeţului, vin la ferma de la Cicir pentru a afla câte ceva despre viaţa animalelor şi a păsărilor exotice de aici. În timp, Mohaci Gabriel a devenit un profesor al celor mici, împărtăşindu-le de fiecare dată din dragostea, dar şi din înţelegerea şi înţelepciunea de care trebuie să dăm dovadă faţă de necuvântătoare.
Ferma lui Gabriel Mohaci se dovedeşte a fi un punct de reper important nu doar pentru sat, ci pentru întregul judeţ. Cei care vor să viziteze Zoolandarad trebuie să ştie că porţile ei vor fi mereu deschise şi asta gratis. Totuşi, cei care vor să-şi înfrumuseţeze viaţa cu prezenţa animalelor sau a păsărilor exotice pot achiziţiona din exemplarele de aici. Astfel vor putea păstra o mică părticică din imaginea feerică a fermei din Cicir.
Armonia între necuvântătoarele exotice
Interesul vizitatorilor este cu atât mai mare cu cât pot admira vieţuitoare pe care nu te-ai gândi să le întâlneşti în ţara noastră. Aici trăiesc 20 de exemplare de animale deosebite, printre care vaci pitice zebu, ponei, porci vietnamezi, cerbi lopătari, reni şi lista poate continua. În timp, a reuşit să aducă în fermă aproape 300 de păsări rare. Dacă în mediul lor natural este dificil să vezi aceste înaripate în acelaşi loc, în fermă convieţuiesc în armonie lebede negre şi albe, papagali, fazani, gâşte, raţe şi multe alte specii. Nu a fost deloc uşor şi nici puţin costisitor să aducă de dincolo de graniţe aceste necuvântătoare exotice. Cu toate acestea, are mândria de a fi primul din ţară care a încântat privirile oamenilor cu specii pe care altfel le-ar fi văzut doar în documentare sau la marile grădini zoologice.
Preţul ocrotirii
Recunoaşte, totuşi, că este dificil să întreţii o astfel de fermă. Cheltuielile sunt considerabile, însă nu concepe ca porţile ei să se închidă vreodată. E drept că viaţa animalelor de aici nu este aceeaşi cu cea petrecută în libertate, dar domnul Mohaci şi familia sa se îngrijesc de soarta lor, aşa cum numai nişte oamenii pasionaţi o pot face. Le asigură tot confortul necesar, iar de sănătatea lor se ocupă un medic veterinar cu experienţă. Naturii şi climatului nu se poate împotrivi, cu toate astea spune că nu a întâmpinat probleme cu aclimatizarea animalelor şi păsărilor la condiţiile din ţara noastră. Chiar şi renii obişnuiţi cu iernile geroase par să se fi acomodat cu viaţa în Cicir. Are doar două exemplare, pe care le-a adus tocmai din Suedia. Însă, pentru copii de aici este mai mult decât suficient pentru a născoci tot felul de poveşti cu Moş Crăciun. Bucuria lor va fi desăvârşită şi de faptul că anul acesta renii vor fi prezenţi la târgul de Crăciun din Arad.
Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2010
copyright lumeasatului.ro